Nu stiu de ce mi-e dor mai tare, de fapt de cine si in ce masura. Cert este ca uneori mi-e dor de tot ce-am trait si de tot prin ce-am trecut, bune si rele, singur sau cu ajutor. E greu cand respiri acelasi aer zi de zi si te trezesti mereu cu fata intr-un perete alb. De parca am fi intr-un vis si tu nu mai apari – niciodata – si e greu, foarte greu.

Si mai apar si acele momente in care habar nu ai unde esti si ce vrei de fapt, insa mergi mai departe. Fara destinatie si fara prea multe vorbe la valiza. Doar mergi si atat. Sa simti dinamicul din jurul tau atat conteaza, sa nu te mai simti captiv.

“I think the biggest disease the world suffers from in this day and age is the disease of people feeling unloved. I know that I can give love for a minute, for half an hour, for a day, for a month, but I can give. I am very happy to do that, I want to do that.”

Printesa Diana