Putem sa stam la o vorba ? Nu pentru ca suntem departe fizic unul de altul, ci pentru ca te simt cateodata atat de indepartata de mine, incat tind sa cred ca iei decizii doar pentru tine. Si… acele decizii pe care le iei tu, pe care tu le pui in rame de aur si impodobite cu flori, pui poze cu vise la care tu visezi.

Si Doamne, atat de frumos le visezi incat imi dictezi pana in adancurile creierului si ma faci sa ma misc spre acele vise fara sa vreau, ma faci sa tremur de emotii cand ma gandesc cat de frumos desenezi in creioane.

Si totusi, mi-e frica de tine. Nu stiu de ce am impresia ca mereu o sa ramai rapusa de gauri pe care tu nu le bagi de seama. La fiecare adiere de vant, fiecare picatura de lacrima varsata peste tablourile tale, inmoaie foaia, si incet incet se rupe. Iar gaurile ramase in tablouri, te darama si pe tine, te macina marunt si ma rupi in bucati si pe mine.

Mi-ai facut sufletul sa vibreze, mi-ai pulsat atat de tare incat am avut impresia ca vrei sa te desprinzi de mine, sa iesi si sa ne despartim, ai reusit sa ma fierbi prin vene – si totusi: ea merita ? Pentru ea ? Stiu, ai vazut tabloul dincolo de orizonturi, le-ai vazut pe toate dinainte sa-l termini pe primul si totusi, acele sintagme dintre noi le-ai omis. Ai uitat detaliile, ai uitat sa racesti sangele ce mi-l trimiteai prin mine,ai uitat sa expiri si te-ai oprit deodata.

Acum bataile tale nu mai suna atat de aprins, astazi nu mai visezi tabloul de final, te-ai intors la primul tablou si il privesti cu lacrimi ce se scurg incet. Si totusi, nu ne-am vorbit, desi as fi vrut. Acum totusi vreau, din nou, sa privim amandoi tablourile si sa fim fericiti impreuna, sa luam decizii care ne definesc si sa fim ceea ce am vrut de prima data: sa fim fericiti.

Si intr-un final, tabloul pe care l-ai pictat prima data, cum l-ai facut ? Cu lacrimi de bucurie si cu zambete pe fata ? Si totusi, tu meriti fericire la cata fericire visezi in peisaje.

“You could meet a thousand people and none of them would mean anything to you, but then you’d meet one, and suddenly they meant everything.” 
― J. Sterling, Dear Heart, I Hate You