Am deschis ochii in dimineata asta si m-am invartit tot patul, aveam loc, poate prea mult loc pentru ca tu nu erai aici, n-ai fost langa mine toata noaptea. M-am simtit rece, infrigurat, patruns de un dor de tine si un dor de noi amandoi cand stateam impreuna noptile si incetam uneori sa le mai tinem cont. M-am uitat afara si am vazut ploaia cum imi batea in geam, ti-am vazut chipul reflectat in stropii de apa, parca eram amadoi in ploaie si eu ma jucam cu parul tau ud, incercam sa te protejez de ploaia care incerca sa mi te fure. Tu oare ma mai tii minte, mai stii cand umblam tot timpul de mana si petreceam serile linistite privind stele si urmarindu-ne steaua noastra pe care obisnuiam sa-i tinem de urat pana spre dimineata ? Nu mai stii, pentru ca tu nu ma mai tii minte, nu ma mai doresti, nu mai esti aici si totusi… de ce nu esti aici ?

M-am racit si eu odata cu vremea, am incercat sa-mi revin dupa ce m-ai lasat al nimanui, dar … tu m-ai facut cineva, m-ai facut important, iar acum deodata m-ai uitat si ai plecat. Nu mai esti tu, te-ai schimbat, mi-am dat seama din ultimele zile de cand mi-ai spus “La revedere iubitule”. Esti acolo si ma auzi, eu sunt tot aici, desi nu te vad, inca te mai simt langa mine. Lasa-ma sa te visez, lasa-ma sa ma imaginez inca odata cu tine de mana, inca odata cu tine alaturi, in bratele tale, sa-ti tin de urat in zielele tale mai putin norocoase, sa ne alintam ca doi copii si sa ne iubim tot ca inainte.

Vreau sa plec, sa incerc sa te uit, sa ma schimb, dar nu cred ca voi putea pentru ca … tu nu ma lasi, nu-mi dai pace nici acum si ma tii noptile treaz. Iubeste-ma daca ma doresti sau lasa-ma sa te iubesc si pleaca.