monolog

Mereu m-am intrebat, daca ar exista doua lumi paralele si eu exist si dincolo si aici ce m-as intreba ? Probabil nu as fi in stare sa ma intalnesc, dar mai ales sa discut cu mine insumi, cu voce tare, sa ma intreb dar in acelasi timp sa stiu deja si raspunsurile la intrebari.

Nu pot sa-mi imaginez viata fara intrebarile pe care ni le adresam zilnic, intrebari la care doar noi putem raspunde, intrebari pe care nimeni nu le aude si nimeni nu ar sti raspunsul. Chiar daca stiu destule raspunsuri la intrebari, tot m-as simti nerabdator sa aflu raspunsurile celorlalti.

De ce inchidem ochii cand strangem in brate pe cineva? De ce lacrimile sunt calde si uneori sunt reci ? De ce lacrimile inca nu s-au uscat pe obrazul tau cald ? De ce visele frumoase te lasa intotdeauna sa dormi linistit si cosmarele te trezesc instant ? De ce iubim pe cineva care ne-a ranit de zeci de ori ? De ce suferim din dragoste ? De ce oamenii nu mai au nevoie de oameni ? De ce suntem prea orgoliosi sa recunoastem un sentiment ? De ce soarele nu ne incalzeste sufletul mereu ? De ce tu in acest moment ma asculti ?

 

Invata sa-ti raspunzi singur la intrebari, vei ajunge sa te cunosti intr-atat de mult incat sa-ti dai seama de cine ai nevoie langa tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *