Prin locurile pe care obisnuiam sa merg s-a lasat intunericul si totusi… nu as avea nimic de pierdut sa merg in continuare. Bucati din mine raman in urma si dispar in zare, ma simt afundat, lasat in urma de sufletele pe care obisnuiam sa le strang in brate zi de zi. Am ramas doar eu… si mici bucati din mine. Ochii vad multe si totusi… inima, inima ce-ti spune? Te-a lasat sa mergi in continuare, sa acoperi cu pamant gauri lasate in suflet? Si ochii… de ce incerci sa stergi lacrimile cand ele sunt tiparite in inima? Strigatul din interiorul meu nu poate ajunge afara,parca cineva incearca sa ma tina inauntru,inchis. Sa nu aflu niciodata cum este sa fii liber, sa zambesti neconditionat si sa fii iubit, sa fii fericit. Insa eu… dinauntru, inchis si legat la ochi cum pot striga dupa ajutor? Vreau sa ma simt liber, sa am timp sa petrec mai mult afara decat inchis, vreau sa am drept la vise si sa-mi doresc mai mult decat un vis, vreau sa am drept la fapte implinite si la grame multe de fericite pe ora.

Insa tu… suflete liber, alege sa fii liber si fericit in continuare.