E tarziu. I-ai promis ca te duci s-o iei de acasa. Ploua. Nu ti-ai dat silinta macar sa-i spui ca nu mai ajungi . Te-a asteptat in fata casei timp de o ora si 24 minute numarate fiecare secunda. Cu o umbrela sfasiata de vant,  o rochita scurta din dantela si o pereche de sandale rosii, a stat in asteptarea ta, i-ai promis ca vii … n-ai venit. Acum incerci s-o impaci prin mesaje dulci pe telefon, posibil sa te ierte pentru ca te iubeste, insa tu vei ramane blocat si cu semne de intrebare “de ce m-a asteptat atatea ore in ploaie?”